Credeai că fericirea are chip uman…credeai că o poţi descifra printre şuviţe castanii, pleoape închise de-o visare inertă şi atingeri tandre risipite în soarele cald de martie? Crezi că fericirea e această iubire de primăvară?
Alergi printre frânturi de vise, nedesluşite încă şi te sperie prezentul atât de nou...încerci să prinzi în plase aurii fluturi galbeni cu aripi catifelate ce se-nghesuie în cavitatea nudă a sufletului tău şi ai vrea să ştii că ceea ce simţi e ceea ce-ţi doreşti...
Ai visat această clipă desăvârşită în care privirile se contopesc în nuanţe de irişi fluizi şi degetele se-apropie simplu, firesc, într-o strângere omogenă, dar acum te ascunzi în inocenţa sufletului tău, printre întrebări inutile, înspăimântate...
Credeai că fericirea e acolo, pentru tine...credeai că te aşteaptă cu ochi căprui, înseninaţi? Renunţă la întrebări uscate în vânt şi lasă-le să zboare spre infinit...nu întreba, nu gândi, nu te speria...doar simte şi iubeşte şi vei găsi fericirea cu chip uman...
A ta,
A ta,
B.♥
30 martie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu