Ai primit vreodată o floare cu petale catifelate care s-a pierdut adânc în indiferenţa ta? Ai primit un surâs timid şi gingaş de care însă nu te-ai putut bucura, închis în frivolitatea ta? Dar sufletul, ţi l-ai simţit vreodată pustiit şi plumburiu pe când prima zi cu soare uşor de primăvară exploda de fericire în jurul tău? Poate te-ai întrebat toate aceste lucruri sau poate acum va fi momentul să îţi deschizi ochii spre lumina cerului. Poate nu sunt singura pierdută prin acest abis universal, poate nu sunt doar eu vlăguită de vise şi speranţe înfloritoare, doar un suflet rătăcitor prin labirintul verde al vieţii, în căutarea unui sens al existenţei...
Poate te întrebi şi tu de ce trebuie să cunoaştem anumite persoane sau de ce ploile te întristează uneori...De ce trebuie să iubeşti şi să priveşti oameni murind? De ce trebuie să uiţi, să ierţi, să răneşti, să suferi? Eu trăiesc rătăcind printre întrebări uscate...Tu poate vei găsi răspunsul fericirii...
A ta,
B. ♥
1 martie 2010
I've translated it in english. Very nice :)
RăspundețiȘtergere