Pentru TINE,

       Astăzi e firesc să te iubesc…am să-ți construiesc elegia  sufletului meu, în sonorități mute, neprihănite…îmi colorez fericirea în nuanțe solare și expresii pastelate, căci mi-ai pus în față, neștiutor, cea mai splendidă muză…mi te-ai dăruit în întregime, tu, suflet iubit, și prin frumusețea inimilor noastre unite ne reconstruim divini, prin mireasma adierii de primăvară…

      Astăzi e firesc să te iubesc…prin ploi calde îți regăsesc mâna protectoare și clipele se metamorfozează în eternitate feerică…te iubesc căci surâsul tău e deliciul meu suprem, în a cărui seninătate astrală regăsesc armonia noastră…

      Astăzi e firesc să te iubesc, tandru, pur, senin, deplin…

      Astăzi e firesc, căci astăzi e eternitatea mea…

                                                                                               A ta,

                                                                                                        B.♥

  14 martie 2012

Pentru TINE,

   Am simțit briza frunzelor de castan mângâindu-mă suav pe obrazul pătat de lacrimi reci, dureroase...am simțit atingerea ta, preschimbată în vânt dulce de toamnă și-am strâns în palmele tremurânde iubirea ta...nu știam că ai găsit un nou fel de iubire, atât de pur și neprihănit de suferință...nu știam că acum mă iubești prin raze delicate de soare, că apusul ascuns prin crengi uscate este surâsul tău de noapte bună.
   Te-am privit în fiecare fir delicat de soare și știu că îmi zâmbeai...îmi zâmbeai căci eram frumoasă, așa cum îți doreai să mă vezi mereu...mi-am purtat pantofii pe care îi adorai și am zâmbit trist, cu buze umede și plânse, pentru că știu cât de bine îți făcea surâsul meu. Te-am privit în fiecare chip, te deslușeam în el, în ea, în ei, în soare, în frunze, în praf presărat pe pielea mea...am simțit că nu m-ai părăsit, ci că mă țineai mai strâns ca niciodată, într-o îmbrățișare liniștită, autumnală. Simt că nu ai plecat, simt că ești lângă mine așa cum ai spus mereu că o vei face...îți simt atingerea în părul meu blond, scăldat în lumina lunii, așa cum mi-l mângâiai seară de seară...simt căldura sufletului tău păstrată pentru totdeauna în palma mea, simt cum m-ai ținut de mână pentru ultima oară...
    M-ai privit în ochii luminoși ca pentru ultima dată...și tu știai că nu ai să-i mai vezi...îmi spuneai cât sunt de frumoasă, dar eu nu știam că-mi voi pierde frumusețea în întunecime atât de curând. Mă vedeai ca pe un înger candid, însă nu știam că îngeri adevărați îmi vor lua locul...De ce nu mi-ai spus că vei pleca? De ce m-ai lăsat să cred că totul va fi bine? De ce nu mă mai ții de mână strâns, să mă alinți așa cum doar tu îmi spuneai? De ce m-ai părăsit?
    Promite-mi că oriunde ai fi, nu mă vei uita! Promite-mi că fiecare început de toamnă va fi un festival al acestei noi iubiri, începută astăzi și păstrată pentru totdeauna! Promite-mi că cu fiecare adiere suavă îmi vei șopti povești și că fiecare clipă scăldată în lumină albă va fi momentul nostru fericit...voi știi atunci că te gândești la mine, că îți lipsesc și că mereu mă vei iubi...
    Astăzi, m-ai învățat un nou mod de a iubi, o iubire mai aproape de stele...      

                                                                                           A ta,
                                                                                                  B.
13 septembrie 2011

Pentru TINE,

    Visam şi noi că lumea ne aparţine…că dacă închidem ochii şi ascultăm bătăile inimilor noastre pulsând în frenezia vântului ce spulberă frânturi de praf strălucitor, vom putea domina ploaia. Şi ploaia se lăsa învinsă atâtea clipe cât atingerea mâinilor noastre îmblânzea picurii reci de vară, cu iubire profundă.

     Visam că fiecare secundă împreună e taina zilelor de vară...ne strecuram printre voci difuze, îndepărtate şi ne făceam culcuş în lumina verde ce abia răzbea dintre copaci. Ne lăsam purtaţi în frăgezimea unei îmbrăţişări ce preschimba visul nostru în eternitate şi ne întorceam în pretimp, prin amintiri uscate dintr-o fărâmă de suflet. Ascultam tăcerea în cele mai infime sunete şi-ţi desluşeam respiraţia caldă mângâindu-mi obrazul adormit...visam şi noi că lumea ne aparţine...că secundele se rătăcesc captive în aerul verii precum se împletesc privirile noastre într-un melanj de albastru senin şi ciocolatiu amărui....visam că lumea-ntreagă pălea în nuanţe fade, că totul se pierdea în infinit, că zâmbetele noastre erau singurele ce păstrau puritatea esenţialului, a acelei clipe desăvârşite...

      Visez că trăiesc acea clipă pentru totdeauna...

                                                                                           A ta,

                                                                                                  B.♥

4 iulie 2011

Pentru TINE,

      Timpul se-mpletea strălucitor în nuanţele portocalii ale razelor de soare şi ne-nvelea suav pielea îndulcită de săruturi miniaturale. Purtam în şuviţele despletite boarea florilor de soc şi vara răsărea gingaş pe chipurile noastre mângâiate de vânt dulceag. Păşeam rătăciţi pe seninul cer, atingând norii cu tălpile goale şi desenam fluturi enormi pe asfalt, cu cretă albastră, caldă, schiţând delicat cu degetul simbolurile inimilor noastre...

       E amurg, din nou şi clipele se strâng sfios în bucheţele de stele presărate în văzduh. Ascult glasul frunzelor rostind povestea noastră şi te aştept în tăcerea confuză a nopţii...aştept atingerea caldă a mâinii tale presărând fiori peste umărul meu şi colorez întunericul cu visuri latente. E reverie şi puritate, e joc de umbre şi sentimente, e fericire divină!

       Privesc doar la contururile sufletelelor noastre înălţându-se în zbor fin spre lună...şi se-mpletesc în umbrele serii de iunie...

                                                                      

                                                                                  A ta,

                                                                                        B.♥

6 iunie 2011

Pentru TINE,

    Visele zburau prin puf astral de păpădii…şi norii încercau iubiri necunoscute nouă, pământenilor. Se împleteau în albastrul scurs pe cer cu mlădiţe de lumină şi soare alb şi se deschideau în plutiri eterice peste zbor de aripi fine...

     Şi TU, purtai pe corp mirosul primăverii noastre…sărutai cu buze fierbinţi mănunchiul florilor de piersic şi-apoi presărai petalele suave într-o ninsoare dulce, deasupra mea. Zburam cu tine printre fire plăpânde de iarbă sălbatică şi culegeam spuma de rouă cu tălpile goale...Îmi alintai chipul cu atingeri moi şi parfumate desprinse din raze subţiri de păpădii şi te-aşteptam să vii, să mă porţi prin frânturi de nori risipiţi, spre locul nostru din văzduh…căci acolo sus, primăvara se-nchide-ntr-un glob casant de alb şi roz, de flori catifelate şi zâmbete de copii…acolo sus, primăvara poate fi refugiul nostru floral, nepătruns de vânt şi ploi de seară…acolo sus, iubirea noastră zace pură în leagăn  împletit de vise şi va rămâne a noastră până o nouă primăvară va presăra iar fluturi ciocolatii în calea noastră.

     ….aştept o nouă primăvară…

                                                                                         A ta,

                                                                                                B.♥

21 aprilie 2011

Pentru TINE,

       Perfecţiunea glasului tău atunci când îmi rosteşte numele are adieri angelice pe care le-aş putea asculta încet, la infinit şi nu m-aş sătura niciodată să mă pierd în versurile tale suave...aş înfrunta lumea întreagă, avântându-ne în zbor de iubire, căci doar atingerea tandră a mâinii tale mă face să te simt atât de aproape de sufletul meu zglobiu.

       Nu mi-ar ajunge zeci de secunde să rătăcesc în privirea ta în care se scurge frăgezimea iubirii şi m-aş lăsa purtată în vise violet, răsfăţându-te cu zâmbetul pe care ştiu că îl adori. M-aş ghemui înfrigurată în braţele tale ocrotitoare şi aş închide ochii să simt bătaia inimii noastre, să desluşesc pulsul cadenţat ce ne leagă îmbrăţişaţi...aş adormi pe pieptul tău ca o zeiţă înveşmântată în voaluri albe şi aş păstra acea clipă desăvârşită o eternitate...te-aş privi, ţi-aş zâmbi, te-aş iubi...doar dacă ai fi aici...

                                                                                       A ta,

                                                                                              B.♥

18 aprilie 2011

Pentru TINE,

     Te întrebi dacă a fost adevărat, dacă tot ceea ce ai simţit a fost real şi dacă vei păstra în sufletul deschis fericirea zilelor de primăvară târzie…te întrebi dacă vei rezista fără…fără ea, fără ei, fără tot ceea ce cândva ai avut şi eşti pe cale să laşi în urmă…nu îi pierzi, ci doar îi rătăceşti printre vise de demult, fotografii şi amintiri colorate în pasteluri.

     Nimeni nu îţi poate fura fericirea voastră, pitită adânc în profunzimea albă a sufletului...nici chiar timpul, răpitorul, nu te va dezgoli de iubirea, prietenia, zâmbetele şi lacrimile voastre.

     Şi te întrebi ce se va întâmpla cu noi? Dacă ochii noştri se vor mai împleti în reveria inocenţei? Sau dacă vom mai însenina ziua cu zâmbetele noastre puerile? Vom mai păstra cerul albastru stins în ochii noştri? Vom mai purta mirosul cald al mării în şuviţe spulberate de vânt? Te întrebi dacă îţi vei aminti totul aşa cum este acum? Dacă vei mai simţi mâna mea rece atingându-ţi obrazul? Îţi vei aminti?

      Cândva, vei privi înspre trecut şi îţi vei aminti...de mine, de tine, de noi, de ei...de ceea ce am fost şi vom rămâne mereu...

      Pentru că suntem tineri şi iubirea este jocul nostru...

                                                                                                   A ta,

                                                                                                         B.♥

11 aprilie 2011