Perfecţiunea glasului tău atunci când îmi rosteşte numele are adieri angelice pe care le-aş putea asculta încet, la infinit şi nu m-aş sătura niciodată să mă pierd în versurile tale suave...aş înfrunta lumea întreagă, avântându-ne în zbor de iubire, căci doar atingerea tandră a mâinii tale mă face să te simt atât de aproape de sufletul meu zglobiu.
Nu mi-ar ajunge zeci de secunde să rătăcesc în privirea ta în care se scurge frăgezimea iubirii şi m-aş lăsa purtată în vise violet, răsfăţându-te cu zâmbetul pe care ştiu că îl adori. M-aş ghemui înfrigurată în braţele tale ocrotitoare şi aş închide ochii să simt bătaia inimii noastre, să desluşesc pulsul cadenţat ce ne leagă îmbrăţişaţi...aş adormi pe pieptul tău ca o zeiţă înveşmântată în voaluri albe şi aş păstra acea clipă desăvârşită o eternitate...te-aş privi, ţi-aş zâmbi, te-aş iubi...doar dacă ai fi aici...
A ta,
B.♥
18 aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu