Acum este momentul când te privesc în ochi, pentru ultima dată? Acum trebuie să-ţi zâmbesc senin, pentru ca tu să poţi păstra în amintire chipul meu aşa cum îl iubeşti? Trebuie să-ţi zâmbesc, chiar dacă sufletul meu plânge? Mi-e greu să te las aşteptând în parfumul istovitor de vară, întorcându-mi capul să te zăresc în acel loc pentru ultima oară...te văd atât de calm, de frumos, de-nspăimântat de ultima privire...
Îţi vei aminti vreo clipă de mine...de tot ceea ce am fost pentru tine? Sau mă vei îndepărta din visele tale pentru totdeauna? Voi rămâne ca o violetă uscată, presată de timp între file de cărţi uitate şi mă vei reculege peste ani şi ani...şi atunci va fi prea tarziu să mă mai regăseşti, pentru că tot ceea ce vei şti despre mine e că am fost odată un suflet cald ce îţi zâmbea sincer, în fiecare dimineaţă de primăvară...
În amintirea a ceea ce a fost al nostru...
A ta,
B.♥
6 aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu