Visam şi noi că lumea ne aparţine…că dacă închidem ochii şi ascultăm bătăile inimilor noastre pulsând în frenezia vântului ce spulberă frânturi de praf strălucitor, vom putea domina ploaia. Şi ploaia se lăsa învinsă atâtea clipe cât atingerea mâinilor noastre îmblânzea picurii reci de vară, cu iubire profundă.
Visam că fiecare secundă împreună e taina zilelor de vară...ne strecuram printre voci difuze, îndepărtate şi ne făceam culcuş în lumina verde ce abia răzbea dintre copaci. Ne lăsam purtaţi în frăgezimea unei îmbrăţişări ce preschimba visul nostru în eternitate şi ne întorceam în pretimp, prin amintiri uscate dintr-o fărâmă de suflet. Ascultam tăcerea în cele mai infime sunete şi-ţi desluşeam respiraţia caldă mângâindu-mi obrazul adormit...visam şi noi că lumea ne aparţine...că secundele se rătăcesc captive în aerul verii precum se împletesc privirile noastre într-un melanj de albastru senin şi ciocolatiu amărui....visam că lumea-ntreagă pălea în nuanţe fade, că totul se pierdea în infinit, că zâmbetele noastre erau singurele ce păstrau puritatea esenţialului, a acelei clipe desăvârşite...
Visez că trăiesc acea clipă pentru totdeauna...
A ta,
B.♥
4 iulie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu