…linişte…rece…fericire…îmi ascult respiraţia alertă alergând în mireasma nopţii…fluturi de catifea neagră îşi lasă corpurile greoaie pe umărul meu...respir...iarba neagră şi umedă mă poartă suav spre dorinţe nebănuite...vreau să strâng în pumn asprimea pământului şi să strig sunete ascuţite...vreau să-mi răspundă lupii şi să ne adâncim urlând în întuneric...vreau să le spun stelelor că le visez aproape, că le-ating cu mâna slabă...dar sunt atât de departe acum...se pierd...vreau să deschid ochii şi să înlătur pânza amară ce mă înconjoară...vreau să văd culori de flori şi bucurie, să văd copii alergând veseli, înalţând zmeie fermecate...vreau să spun poveşti vechi şi să aud oameni râzând pe alei...vreau să surâdem ghinionului şi să chichotim când avem noroc...să fugim când toată lumea stă, să strigăm când toată lumea tace, s-avem curaj când ceilalţi se tem...vreau să iubim împreună când toţi urăsc ce ne-nconjoară...
Vreau să facem lumea a noastră!
A ta,
B. ♥
11 august 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu