Alergi desculţ prin ploaia de mai…şi frunze umede mai poartă mirosul proaspăt al amintirii mele...îmi cauţi umbra adâncită în asfalt...e tare şi gri...şi sufletul tău zdrobit de umbrele colorate rătăceşte printre maşini prăfuite...în jur vezi oameni fericiţi ...zâmbesc, surâd, vorbesc agitaţi, se ceartă pentru ca mai apoi să se împace printr-un sărut pasional în ploaie...eşti singur şi mă cauţi...asculţi stropii lovindu-se de bordurile albe...încerci să-mi desluşeşti glasul printre zumzetele îndrăgostiţilor...Mă cauţi demult?
Alergi desculţ prin ploaia de mai...îmi cauţi trupul fraged îmbibat de stropi săraţi...e roşu la semafor şi ochii tăi flămânzi mă zăresc...Părul blond atârnă delicat peste umărul atât de fin de care stă lipită bluza cea crem...inima îţi zvâcneşte în piept şi clipele aleargă necontenit în jurul tău...te apropii şi atingi mâna căzută leneş pe lângă corp...
Nu! Nu! Nu sunt eu! Nu e pielea mea de marmură cea pe care ai atins-o! Nu-mi recunoşti mireasma dulce, delicioasă! Nu m-ai găsit pe mine! Caută-mă printre faruri de maşini, rătăcind în amintiri! Sunt chiar aici!
A ta,
B. ♥
23 mai 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu