“Am gustat fericirea din ochii tăi senini, precum valurile fine ale mării de iunie, de fiecare dată când te sorbeam ascuns sub umbrela mea obosită. Te priveam râzând delicat ca un copil răsfăţat, şuviţele blonde mângâindu-ţi delicat obrazul…mi-aş fi dorit să fie degetele mele cele care să se plimbe şi să deseneze modele fierbinţi pe pielea ta strălucitoare, să înghit lacom parfumul delicios al tău, doar al tău...Aş fi vrut să fiu eu prins în părul tău precum acea violetă parfumată de lângă urechea ta...ţi-aş şopti iubirea mea toată şi vântul ţi-ar cânta romanţa mea…Dacă aş putea să-ţi strâng degetele albe şi subţiri în mâna mea protectoare ce tânjeşte după atingerea ta...doar atât aş vrea...să-mi sprijin capul trist pe umărul dulce şi suav ce se iveşte nevinovat, inocent prin bluza atât de albă...mi-aş lăsa urmele buzelor pe carnea ta fragilă pentru amintirea clipei desăvârşite a iubirii mele...aş putea să te iubesc o viaţă şi te-aş păstra în gând simbol al eternităţii mele...aş fi fericit dacă m-ai privi o secundă doar...dacă m-ai cunoaşte măcar...dacă mi-ai da o şansă”
Al tău,
străin
12 aprilie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu