Mi-ascult sufletul plângând…mă privesc pierdută, ameţită, uitată de lume, stinsă de viaţă…strig în adâncul singurătăţii mele…mă gândesc la tine…
Mă chinuie gândul că nu am însemnat nimic pentru tine...că am fost un fir de nisip sărat pe buzele tale mincinoase...M-ai iubit sau am fost doar o ploaie de iarnă peste sufletul tău? Ai zâmbit când îmi surprindeai râsul copilăresc în obrajii trandafirii? Ai învăţat să fii bun privind gingăşia din ochii mei fericiţi? Ai zburat cu mine când eram pasăre, pierdută în jocul nostru nebunesc? Erai o pasăre, ca mine?
Atunci când dormeam, mă alintai ca pe un înger presărându-ţi genele umede pe chipul meu neclintit? Îmi numărai respiraţia caldă atunci când visam îndrăgostită la tine?
Spune-mi că n-a fost totul în zadar...spune-mi că amintirea mea e clipa ta de mângâiere, e visul blond repetat la nesfârşit în nopţile friguroase de martie...Te mai gândeşti la mine? Mă mai priveşti cu acei ochi cu care doar tu ştiai să mă îmblânzeşti?
M-ascund în picături de rouă...pictez iubiri cu colţul inimii...ascult mireasma florilor de cireş...te-aud...te pierd...te regăsesc...te las...
Zboară sfios spre lumea ta şi rătăceşte în iarbă imaginea mea...Păstrează lacrima sfântă a ochilor mei şi pleacă departe...Înghite praf, stele, lumină şi puf...Rămâi captiv în colivia verde a amintirii mele...Eşti condamnat să regreţi, să iubeşti, să speri...pentru totdeauna!
Mereu o parte din inima ta!
A ta,
B. ♥
20 martie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu